PONTÍFICE s. m. pontif (1). (< lat. pontifex, it. pontifice) Vezi definitia »

încoáce adv. – Înspre mine. – Megl. ancoați. De la acoace, cuvînt păstrat în cîteva comp. ca în(tr’) a coace, și aceasta de la eccum hocce (Pușcariu, ZRPh., XXXII, 478; Candrea-Dens., 851; DAR; după Philippide, Principii, 92, de la in ecce hacce). Încoa (mr. ncoa, megl. anco), adv. (înspre mine) pare să fie reducere a cuvîntului anterior (der. de la eccum illac propusă de DAR pare mai puțin probabilă, întrucît sensul ar fi trebuit să fie cel de încolo; astfel încît autorul trebuie să admită o încrucișare cu încoace). – Der. dincoace, adv. (de partea asta), cu prep. de, cf. dincolo. Vezi definitia »

PRECÓCE adj. inv. 1. (despre copii) dezvoltat înainte de vârsta normală. ◊ apărut, manifestat de timpuriu. 2. (despre plante) care ajunge la maturitate foarte devreme; timpuriu, văratic. (< fr. précoce, lat. praecox) Vezi definitia »

șéptesprezece (= șaptesprezece) num. card. Vezi definitia »

PÁISPREZECE num. card. Număr care ocupă în numărătoare locul dintre treisprezece și cincisprezece și se indică prin numărul 14 sau XIV. ◊ (Adjectival) Paisprezece cărți. ◊ (Substantivat) Se duceau paisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Locul paisprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De paisprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Câte paisprezece (lei). [Var.: pátrusprezece num. card.] – Patru + spre + zece. Vezi definitia »