șerbitór, șerbitoáre, adj. (înv.) 1. (persoană) aservită, șerbită. 2. (persoană) care servește pe cineva, care slugărește. Vezi definitia »

SURÂZĂTÓR, -OÁRE, surâzători, -oare, adj. Care surâde: zâmbitor, surâzând; p. ext. vesel, radios, amical, prietenos. ♦ Fig. Favorabil, convenabil. – Surâde + suf. -tor. Vezi definitia »

CUTREMURĂTÓR, -OÁRE, cutremurători, -oare, adj. Care zguduie, înfioară, impresionează profund; îngrozitor, groaznic. – Cutremura + suf. -ător. Vezi definitia »

MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s. m. (Înv.) Persoană care arată, susține, probează ceva; spec. persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Mărturisi + suf. -tor. Vezi definitia »

PRESELECTÓR s. n. 1. dispozitiv care pregătește dinainte condițiile necesare unei schimbări de viteză. 2. mecanism de comutație auxiliar din ansamblul unui schimbător automat, cu preselecție directă. (< fr. présélecteur) Vezi definitia »