PORTAMÉNT s. n. (muz.) alunecare lină de la un sunet la altul, abia atingând sunetele intermediare. (< it. portamento) Vezi definitia »

HELIÁNT s.m. (Liv.) Floarea-soarelui. [Pron. -li-ant. / < fr. hélianthe, cf. gr. helios – soare, anthos – floare]. Vezi definitia »

COMPLEMÉNT s. n. 1. complinire; ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi. complementul unui număr = număr care se obține prin scăderea unui alt număr inițial. ◊ (mat.) unghi care, împreună cu un unghi dat, însumează 90°. 2. parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau adverb. ◊ obiect (6). 3. alexină. (< fr. complément, lat. complementum) Vezi definitia »

CONTRAARGUMÉNT s.n. Argument care se opune altuia. [Pron. -tra-ar-. / cf. fr. contre-argument]. Vezi definitia »

instrument pentru calcule aritmetice simple, alcatuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile colorate Vezi definitia »