polégniță s.f. (reg.) 1. polei. 2. brumă. 3. zăpadă. Vezi definitia »

DIEGÉZĂ s. f. povestire, narațiune; expunere. (< germ. Diegese) Vezi definitia »

boáită (boáite), s. f. – Animal, lighioană; termen injurios, al cărui sens real a dispărut în parte, și care se aplică în mod curent vitelor, și preoților. Origine necunoscută; probabil este legat de mag. (secui) bojti „stat” (DAR). Cihac, II, 483 îl consideră identic cu mag. bujtó, cf. buiac. Scriban îl derivă de la hoaită, pe care nu îl cunoaștem, și acesta de la hoit „stîrv”: ipoteză seducătoare, dar greu de susținut în ce privește fonetismul. Termenul a intrat în limba literară, dar pare a fi pop. numai în Mold. – Der. boitar, s. m. (Trans., cioban, porcar), care a pătruns în mag. bojtár. După Diculescu, Elementele, 446, acest ultim cuvînt provine din gr. *βοηυήρ, de la βοηυέω „a ajuta”. Vezi definitia »

várză s. f., g.-d. art. vérzei; pl. vérze Vezi definitia »

PERINEVRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a perinervului. [Cf. fr. périnévrite]. Vezi definitia »