EFECTÍV, -Ă adj. Care are efect; real, adevărat. // s.n. Numărul real al indivizilor care alcătuiesc o unitate militară, o colectivitate organizată etc. // adv. Adevărat, real, de fapt. [Cf. fr. effectif, effectivement]. Vezi definitia »

COPULATÍV, -Ă, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. ◊ Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus. Vezi definitia »

EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif]. Vezi definitia »

SUCCESÍV, -Ă adj. (și adv.) care se succedă neîntrerupt. ◊ progresiv, treptat. (< fr. succesif, lat. successivus) Vezi definitia »

VOLITÍV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional. – Din fr. volitif. Vezi definitia »