PIR- v. piro-. Vezi definitia »

repántir (-ruri), s. n. – Cosițe, bucle purtate de femei pe față. Fr. repentir „căință”, cf. it. repentirs. Cuvînt înv. folosit de Negruzzi, lipsește din dicționare. Vezi definitia »

ONIR- v. oniro-. Vezi definitia »

ȚIMÍR, țimire, s. n. 1. (Înv. și reg.) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, unei țări etc. 2. Denumire dată în evul mediu, în țările române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească. [Var.: țimáră s. f.] – Din magh. cimer. Vezi definitia »

EMÍR, emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir. Vezi definitia »