ciumpáv, ciúmpavă, adj. (pop.) 1. cu vârful sau cu o parte a corpului ciuntită, tăiată, scurtată, retezată, amputată, frântă, ruptă; ciot, ciunt, ciung, bont, ciut, berc, ciopârtac. 2. (despre vite) care șchioapătă, care calcă greu, șchiop. Vezi definitia »

RĂSTÁV, răstavuri, s. n. I. (Reg.) 1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante. 2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. II. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame. [Var.: ristáv s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

PANSLÁV, -Ă adj. referitor la comunitatea popoarelor slave. (< fr. panslave) Vezi definitia »

ZUÁV s. m. militar francez dintr-un corp de infanterie, pe vremuri în Algeria. (< fr. zouave) Vezi definitia »

HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hâlpav, -ă, hâlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti. Vezi definitia »