TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ◊ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal. (< fr. tibétain) Vezi definitia »

MAROCÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Maroc. ◊ (s.n.) dialect arab vorbit în Maroc. (< fr. marocain) Vezi definitia »

(GR.AN„FARA”,ETHOS„CARACTER”ȘI PATHOS„BOALA”).DEFINIREA PSIHOPATIILOR CARACTERIZATE IN SPECIAL PRIN DEFECTE MORALE. Vezi definitia »

PLEBEIÁN, -Ă, plebeieni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. Plebeu (1). 2. Plebeu (2). [Pr.: -be-ian] – Din fr. plébéien. Vezi definitia »

SARDINIÁN, -Ă adj., s. m. f. sard. ◊ (s. n.) dialect sard. (< engl. sardinian) Vezi definitia »