PALEOBIOLOGÍE s.f. Paleontologie. [Gen. -iei. / cf. fr. paléo-biologie, germ. Paläobiologie]. Vezi definitia »

CEFALOSCOPÍE s.f. Examinare a capului. [Gen. -iei. / < fr. céphaloscopie, cf. gr. kephale – cap, skopein – a privi]. Vezi definitia »

odáie (odắi), s. f. – 1. Locuință, sălaș. – 2. Cazarmă, tabără. – 3. Cameră, încăpere. – 4. Fermă, gospodărie. – 5. (Trans.) Casă izolată. – Var. (Munt.) hodaie. Mr. odă, udă, udae. Tc. oda (Roesler 600; Șeineanu, II, 274; Lokotsch 1584), cf. ngr. όντᾶς, alb. odë, bg., sb. odaja. – Der. odăiță, s. f. (cămăruță; casă mai mică); odagiu, s. m. (fecior, valet; argat), din tc. odaci; odăiaș, s. m. (valet; fecior); odăiașe, s. f. (servitoare, fată în casă); odăielnic, adj. (hoinar; linge-blide); odalîc, s. n. (tîrlă cu tot ce ține de ea), din tc. odalik; odaliscă, s. f. (femeie de serviciu în haremul unui sultan; cadînă), dublet al cuvîntului anterior prin intermediul fr. odalisque; odabașă (var. odobașă), s. f. (căpitan), din tc. odobaș. – Din rom. provine mag. hodály „baci” (Candrea, Elemente, 402; Edelspacher 14). Vezi definitia »

OMOLOGÍE, omologii, s. f. (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorită originii lor comune. – Din fr. homologie. Vezi definitia »

nascraconíe, nascraconíi, s.f. (reg.) lucru sau ființă bizară; ciudățenie, drăcovenie, bazaconie. Vezi definitia »