bi- Prefix de origine neol., care indică în principiu reduplicarea ideii exprimate în continuare. În practică, însoțește adesea cuvinte care, ele singure, nu sunt folosite în rom.: bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc. față de formațiile pe baza cuvintelor care au și uz independent: bilateral, bimensual, bioxid, etc. Lat. bis mai ales prin intermediul fr. bi-. Vezi definitia »

neghiobí vb. IV refl. (înv.) a deveni neghiob; a se prosti, a se tâmpi. Vezi definitia »

năgubí, pers. 3 sg. năgubéște, vb. IV (reg.) a năpădi. Vezi definitia »

BASARABI, cultură din prima epocă a fierului (sec. 9-6 î. Hr.), răspîndită pe cea mai mare parte a terit. României, denumită astfel după satul B. aparținînd orașului Calafat (jud. Dolj). Se caracterizează prin folosirea curentă a fierului în confecționarea armelor, uneltelor și podoabelor. Cultura B. reflectă unitatea etno-culturală a populației nord-tracice anterior menționării în izvoarele literare antice. Vezi definitia »

înglobí vb. IV (reg., înv.) a pune dări nedrepte. Vezi definitia »