VÂNTUÍ, pers. 3 vântuiește, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla cu putere, vijelios. 2. Tranz. (În superstiții, subiectul fiind „vântul rău”) A face pe cineva să înnebunească sau să ologească. – Vânt + suf. -ui. Vezi definitia »

GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A pune ghizduri la o fântână. – Din ghizd. Vezi definitia »

strânguí, strânguiésc, vb. IV (reg.) a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) întruni. Vezi definitia »

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire. Vezi definitia »

înjuguí pers. 3 sg. înjuguiéște, vb. IV (reg.; despre boi) a deprinde, a supune. Vezi definitia »