ȘTEMPLUÍT, -Ă, ștempluiți, -te, adj. (Reg.) Pecetluit, ștampilat. – V. ștemplui. Vezi definitia »

STECLUÍT, -Ă adj. v. sticluit. Vezi definitia »

CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni. Vezi definitia »

–FIT Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) plantă”. [< fr. -phyte, cf. gr. phyton]. Vezi definitia »

schizmuít, -ă, adj. (înv.) prefăcut, nesincer, fățarnic, viclean. Vezi definitia »