artofór (artofoáre), s. n. – Chivot. Ngr. ἀρτοφόριον (Gáldi 154). Vezi definitia »

spor (-ruri), s. n. – 1. Prosperitate, progres, abundență, belșug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor. – Der. spori, vb. (a mări, a crește, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulți, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiș, s. n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporește); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos). Vezi definitia »

MAVROFÓR, mavrofori, s. m. Voluntar grec din unitățile de elită ale eteriei. – Din ngr. mavrofóros. Vezi definitia »

IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor. Vezi definitia »

SUPRAVEGHETÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva. [< supraveghea + -tor]. Vezi definitia »