mánă (-ne), s. f. – 1. Lichen comestibil. – 2. Beneficiu, profit. – 3. Abundență, productivitate. – 4. Secreție vîscoasă a unor plante. – 5. Oidium (Perenospora viticola). – Mr. mană. Ngr. μάννα (sec. XVII), în parte prin bg. mana (Tiktin; Candrea). – Der. mănos, adj. (fertil, bogat; folositor, rentabil); înmănoșa, vb. (Trans., rar, a fertiliza); mănoșie, s. f. (abundență, fertilitate). Vezi definitia »

pârțigúșă, pârțigúșe, s.f. (reg.) fructul prunului denumit pârțiguș. Vezi definitia »

PANTÉRĂ s.f. Mamifer carnivor de pradă din Africa și din Asia, cu blana gălbuie presărată cu pete inelate roșietice; leopard. [< fr. panthère]. Vezi definitia »

papalúngă s.f. (reg.) 1. păpădie. 2. plantă mică erbacee, cu rizom cărnos și flori galbene; podbal. Vezi definitia »

DEJALÉNĂ, dejalene, s. f. Țesătură de bumbac din care se fac cămăși bărbătești, bluze etc. Vezi definitia »