SPIÓN, -OÁNĂ I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații. II. s. m. 1. oglindă oblică în fața unei ferestre sau lentilă mică într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea și verificarea jocurilor dintre două piese asamblate. 3. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului (2), dar având spin. (< germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion) Vezi definitia »

scaramanghión, s.n. (înv.) un anumit obiect de îmbrăcăminte. Vezi definitia »

REPORTOFÓN, reportofoane, s. n. Magnetofon special pentru reportaje. – Report[er] + [magnet]ofon. Vezi definitia »

ELODIÓN s. n. instrument muzical asemănător armoniului, pe care l-a precedat. (< fr. élodion) Vezi definitia »

BARBIZON, [barbizõ], Școala de la ~, nume dat unui grup de pictori (Th. Rousseau, Millet, Diaz de la Peña, Daubigny, Troyon ș.a.) care, la mijlocul sec. 19 s-au stabilit în satul B., la marginea pădurii Fontainebleau. Preocupat de a lucra în „plein-air”, de a reda peisajul familiar neidealizat. Asimilează lecția peisagiștilor englezi și fac trecerea spre impresionism. Marchează un moment important în dezvoltarea artei peisajului. Vezi definitia »