-EMÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sânge”. [Var. -hemie. / < fr. -hémie, cf. gr. haima]. Vezi definitia »

CISTECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a vezicii urinare. [Gen. -iei. / < fr. cystectasie]. Vezi definitia »

a face o laie expr. a eșua, a nu izbuti, a suferi un eșec. Vezi definitia »

LĂHUZÍE s. f. v. lăuzie. Vezi definitia »

glíe (glíi), s. f. – 1. Pămînt, ogor. – 2. Pămînt, cîmp. Sl., din aceeași familie cu clisă; însă etimonul exact nu a fost încă identificat; cf. slov. glie „cocă, pap”, rut, rus. glej „lut, argilă” (DAR). Cel de al doilea sens este pur literar. După Körting 4166 și Tiktin, urmați de REW 3782, din lat. gleba, încrucișat cu rut. gliba. Vezi definitia »