jujéu (jujéie), s. n. – 1. Bucată de lemn atîrnată la gîtul cîinilor pentru a-i împiedica să alerge după vînat. – 2. Carcasă prevăzută cu o funie răsucită, unde se leagă și se bat cîinii, în prima zi de luni a postului. – Var. jijeu, jugău. Sl. žĕželĭ „zgardă” (Cihac, II, 161; Tiktin; DAR). Ultima var. indică o încrucișare cu jug. Vezi definitia »

PERITONÉU s. n. membrană seroasă care căptușește cavitatea abdominală. (< lat. peritonaeum) Vezi definitia »

RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reține grumazul animalului în jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

MANIHÉU s.m. și f. Manihean. [Cf. it. manicheo, lat.t. manichaeus]. Vezi definitia »

DEȘÉU, deșeuri, s. n. Rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv. – Din fr. déchet. Vezi definitia »