PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoures. Vezi definitia »

POLÁBĂ s. f. limbă slavă occidentală vorbită cândva pe cursul inferior al Elbei. (< fr. polabe) Vezi definitia »

SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală. Vezi definitia »

EPIMÓNĂ s. f. comorație (2). (< fr. épimone, gr. epimone) Vezi definitia »

BARÍTĂ s.f. Hidroxid de bariu. [Var. barit s.n. / < fr. baryte]. Vezi definitia »