CONCÁV, -Ă, concavi, -e, adj. Care prezintă o scobitură; în formă de adâncitură. ♦ (Înv.; despre formații militare) Dispus în semicerc. – Din fr. concave, lat. concavus. Vezi definitia »

fâicáv, -ă, adj. (înv.) gângav. Vezi definitia »

ustáv (-vuri), s. n. – Prescripție a Bisericii. Sl. ustavŭ (Cihac, II, 441). – Der. ustavă, s. f. (Mold., dispoziție), din pol. ustawa (Tiktin). Cuvinte vechi. Vezi definitia »

ZVÂRLÁV, -Ă, zvârlavi, -e, adj. (Neobișnuit) Sprinten, iute în mișcări. Vezi definitia »

pâșcáv, -ă, adj. (reg.; despre alimente) alterat, mucegăit; (despre fructe) viermănos; zbârcit, stafidit. Vezi definitia »