SUPLETÍV, -Ă adj. (Despre forme gramaticale) Care completează schema flexionară a unui cuvânt. [< fr. supplétif, cf. lat. suppletus]. Vezi definitia »

RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif. Vezi definitia »

FACTITÍV adj. verb tranzitiv ~ = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea. (< fr. factitif) Vezi definitia »

FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. Vezi definitia »

CONSECUTÍV, -Ă adj. Care urmează neîntrerupt, la rând, succesiv. ◊ Propoziție consecutivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă urmarea, rezultatul unei acțiuni sau calități arătate în propoziția regentă; conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. [Cf. fr. consécutif, it. consecutivo]. Vezi definitia »