ECOANSÓN s.n. (Arhit.) Ornament triunghiular cuprins între două arcade tangente legate la înălțime de un brâu orizontal; piatră care formează colțul ambrazurii unei ferestre sau uși. ♦ (Constr.) Operație de finisare a colțurilor unei încăperi. [< fr. écoinçon]. Vezi definitia »

ciomón, ciomoáne, s..n. (reg.) grămadă. Vezi definitia »

FERMIÓN s. m. denumire generică a particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, nucleonul etc.). (< fr. fermion) Vezi definitia »

ISÓN, (rar) isoane, s. n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Acc. și; íson] – Din ngr. íson. Vezi definitia »

HITÓN s.n. v. chiton. Vezi definitia »