Definita cuvantului imperativ
IMPERATÍV, -Ă adj. Care ordonă; poruncitor. ◊ (Gram.) Mod imperativ (și s.n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, un sfat, o rugăminte etc.; propoziție imperativă (și s.f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod. // s.n. Necesitate categorică și care se impune necondiționat; obligație. ◊ (În filozofia lui Kant) Imperativ categoric = principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa în conștiința umană norme morale universal valabile și veșnice. [Pl. -vi, -ve. / < lat. imperativus, cf. fr. impératif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu imperativ
MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninariță. – Din sl. milostivŭ. Vezi definitia »
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projectif. Vezi definitia »
OPOZITÍV, -Ă adj. opozițional. (< fr. oppositif) Vezi definitia »
Elodia-substantiv propriu;Elodia Dinescu-cea mai cunoscuta disparuta a Romaniei. Vezi definitia »
COPIATÍV, -Ă adv. care servește pentru transcriere, pentru copii; copiator (I). ♦ hârtie ~ă = plombagină. (< it. copiativo) Vezi definitia »