UREÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează descompunerea ureei, cu formare de bioxid de carbon și amoniac. [Pron. -re-a-. / < fr. uréase]. Vezi definitia »

CAFEGIOÁICĂ, cafegioaice, s. f. 1. (În trecut) Proprietară a unei cafenele; soția unui cafegiu (1). 2. (Fam.) Băutoare pasionată de cafea (2). – Din cafegiu + suf. -oaică. Vezi definitia »

CHINETOPLÁSMĂ s. f. corpuscul cromofil din celulele nervoase. (< engl. kinetoplasma) Vezi definitia »

drácilă (drácile), s. f. – Bucsău (Berberis vulgaris). – Var. dracină. Origine incertă. Ar putea proveni din sl. dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg. dračka, rus. dračije, der. ca racilă de la rac. După G. Meyer, Neugr. St., II, 26 și Pascu, Arch. Rom., VI, 231, din bg. dračka, de unde și ngr. δράτσινον. Mai puțin probabilă este originea tracică presupusă de Iordan, Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *drocila. Vezi definitia »

AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. – Din aero- + [tele]gramă. Vezi definitia »