scârnăvitúră, scârnăvitúri, s.f. (reg.) om, animal, fapt respingător, dezgustător, grețos; om josnic, vrednic de dispreț, care provoacă scârbă. Vezi definitia »

PATRÍSTICĂ s.f. Disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creștine, operelor și vieții marilor sfinți, așa-numiții părinți ai bisericii; patrologie (1). [< fr. patristique]. Vezi definitia »

IDIOPLÁSMĂ s. f. parte activă a citoplasmei, cu rol în transmiterea caracterelor ereditare. (< fr. idioplasme) Vezi definitia »

CARÍDĂ, caride, s. f. Animal marin asemănător cu racul, căutat pentru carnea lui gustoasă; crevetă (Palaemon squilla). – Din ngr. gharídha. Vezi definitia »

mócrotă s.f. (înv.) umoare. Vezi definitia »