LEGITIMÁȚIE s. f. act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane. (< fr. légitimation) Vezi definitia »

APOGAMÍE s. f. dezvoltare a embrionului din oricare celulă a sacului embrionar, cu excepția ovulului; apomixie. (< fr. apogamie) Vezi definitia »

TRACOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației tracilor. [Gen. -iei. / < fr. thracologie]. Vezi definitia »

PLANIMETRÍE s. f. 1. Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I 7) a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața pământului. 2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană. – Din fr. planimétrie. Vezi definitia »

CEREBRASTENÍE s. f. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene și cerebrale; astenie nervoasă. (< fr. cérébrasthénie) Vezi definitia »