DIÁULĂ s.f. (Ant.) Măsură de lungime în valoare de două stadii. ♦ Cursă dublă de două stadii. [< fr. diaule, lat. diaula, gr. diaulos]. Vezi definitia »

vioáră (-óri), s. f. – Violină, scripcă. It. viola, dar der. nu este clară. Prezența lui r, care nu poate reprezenta decît un l lat., nu a fost explicată; motiv pentru care s-a crezut într-o der. directă din lat. *vῑvŭla (Meyer-Lübke apud Pușcariu 1903; Drăganu, Dacor., II, 623; cf. REW 9357) sau într-o creație expresivă (Giuglea, Dacor., III, 594). Der. din mag. viola (Gáldi, Dict., 169) nu este mai probabilă, nici cea din ngr. βιολί (Cihac, II, 711). Oricum, nu poate fi decît cuvînt relativ modern, ca și instrumentul pe care-l denumește; așa că sîntem siliți să presupunem că r se datorează unei analogii, probabil cu vior ‹ viu. – Der. violonist, s. m. (violonist); viorar, s. m. (rar, violonist). Vezi definitia »

SUBSECVÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi subsecvent. (< engl. subsequence) Vezi definitia »

NEOBOSEÁLĂ s. f. (Rar) Hărnicie (deosebită), zel (susținut). [Pr.: ne-o-] – Ne- + oboseală. Vezi definitia »

PLEURÍTĂ s. f. pleurezie uscată. (< fr. pleurite) Vezi definitia »