OSTREI- elem. „stridie”. (< fr. ostrei-, cf. lat. ostreum, gr. ostrea) Vezi definitia »

ciritéi s. m. – Tufiș, desiș, teren despădurit. – Var. ceretei, ceretel. Rut. (o)čeret „stufăriș” (Skok 64; DAR). Nu este probabilă ipoteza lui Cihac, II, 491, bazată pe mag. cserje, de la cser „stejar”. – Der. citirișcă, s. f. (tufiș), cu metateză (DAR). Vezi definitia »

cei de la IASI Vezi definitia »

JOCHÉI s.m. v. jocheu. Vezi definitia »

ulei, uleiuri s. n. 1. (glum.) băutură alcoolică. 2. (tox.) substanță obținută prin dizolvarea hașișului într-un solvent. Vezi definitia »