DECUBÍT s.n. Poziție orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliți să stea culcați mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat]. Vezi definitia »

psimít s.n. (înv.) praf obținut prin pisarea varului sau a tencuielii de pe pereți, întrebuințat în picturile murale; ceruză. Vezi definitia »

CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni. Vezi definitia »

TRANSPORTARISÍT adj. v. transportarisi. [Sinonime] Vezi definitia »

ȘONTOROGÍT, -Ă, șontorogiți, -te, adj. Ologit, olog. – V. șontorogi. Vezi definitia »