ALTOCÚMULUS s.n. Formație de nori a cărei altitudine nu depășește 6000 m, având aspect de pături de culoare cenușie, compuse din mici picături de apă. [< fr. altocumulus]. Vezi definitia »

TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă la cingătoare. – Tc. Tarabulus «Tripolis». Vezi definitia »

ADÁUS s. n. v. adaos. Vezi definitia »

APÚS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului și aflat la 90° de punctul sud (în direcția mișcării acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei și din America; Occident. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. ♦ Fig. Declin, decădere. – V. apune. Vezi definitia »

TÓNUS, tonusuri, s. n. 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus. Vezi definitia »