LANTÉRNĂ s.f. 1. Felinar. ♦ Lampă electrică portativă cu baterie. ◊ Lanternă venețiană = lampion; lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Aparat de control prevăzut cu vizori de sticlă, care se intercalează în conductele de produse lichide pentru a face vizibilă circulația acestora. 3. Un fel de turn mic pentru iluminarea și împodobirea unei cupole. 4. (Text.) Mecanism inversor folosit la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea și coborârea mosoarelor pe care se înfășoară semitortul sau la unele mașini de bobinat pentru înfășurarea firului. [< fr. lanterne, it. lanterna]. Vezi definitia »

PODOÁBĂ, podoabe, s. f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Însușire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba. Vezi definitia »

ISCODEÁLĂ, iscodeli, s. f. 1. Acțiunea de a iscodi. 2. Născocire, invenție, scornitură, iscodenie. – Iscodi + suf. -eală. Vezi definitia »

SEMIPIRUÉTĂ s.f. Jumătate de piruetă. [Pron. -ru-e-. / cf. fr. demi-pirouette]. Vezi definitia »

SICÁIȚĂ, sicaițe, s. f. (Reg.) Instrument de fier, lung, subțire și ascuțit la vârf, cu care se descarcă plasa în timpul scoaterii năvodului; sacoviță. [Pr.: -ca-i-] – Et. nec. Vezi definitia »