CEALMAGÍU, cealmagii, s. m. (Înv.) Bărbat care purta cealma; p. restr. turc. – Cealma + suf. -giu. Vezi definitia »

cișníu (-íuri), s. n. – Prețuire, apreciere. Tc. çeșni (Loebel 242). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

FRONTISPÍCIU s.f. 1. Fațada, fața principală a unui edificiu, a unui monument etc. 2. Prima pagină (ilustrată uneori cu viniete) a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ♦ Partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar, unde sunt scrise titlul și alte indicații. [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. fr. frontispice, lat. frontispicium < frons – frunte, inspicio – a privi]. Vezi definitia »

BERKÉLIU s.n. Element sintetic radioactiv. [Pron. -liu, var. berkelium s.n. / < engl. berkelium, cf. Berkeley – universitate din S.U.A.]. Vezi definitia »

mocangiu, mocangii s. m. (peior.) om naiv / credul. Vezi definitia »