PANDEMÓNIU s. n. (Livr.) Capitală imaginară a infernului; adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția. – Din fr. pandémonium, it. paademonio. Vezi definitia »

DECÉNIU s. n. perioadă de zece ani; decadă (3). (< lat. decennium, it. decennio) Vezi definitia »

MATRIMÓNIU s.n. (Liv.) Căsătorie. [Pron. -niu. / < lat. matrimonium]. Vezi definitia »

palíu², -íe, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, țicnit; prost. Vezi definitia »

AMÓNIU s.n. Radical monovalent care nu a fost obținut în stare liberă și care, în combinațiile sale, se comportă ca un metal alcalin. [Pron. -niu. / < fr. ammonium]. Vezi definitia »