PROCTOLOGÍE s. f. parte a medicinei care se ocupă cu afecțiunile anusului și ale rectului. (< fr. proctologie) Vezi definitia »

AEROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază organismele aerobionte; biologia aeroplanctonului. [Cf. fr. aérobiologie]. Vezi definitia »

ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Năzuință, dorință intensă. 2. Procedeu de deplasare a unui fluid într-o conductă, prin micșorarea presiunii aerului din ea. [Var.: (înv.) aspirațiúne s. f.] – Fr. aspiration. Vezi definitia »

AUTONOMÍE s. f. 1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voință. 2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ◊ autoconducere. 3. distanță maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil. 4. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin. (< fr. autonomie, lat. autonomia) Vezi definitia »

somnăríe s.f. (înv.) somnolență, somneală. Vezi definitia »