imún (imúnă), adj. – Care nu poate contracta o boală infecțioasă, scutit de. Lat. immunis (sec. XIX). – Der. (din fr.) imunitate, s. f.; imuniza, vb. Vezi definitia »

un produs complex (sub forma de ceata ) alcatuit din numerosi compusi chimici: resturi de hidrocarburi incomplet arse in motoarele auto, plumb, brom, oxid de azot, monoxid de carbon, dioxid de sulf . Vezi definitia »

tun, tunuri s. n. 1. operațiune ilicită de mare anvergură, aducătoare de profituri uriașe. 2. (tox.) seringă utilizată pentru injectarea intravenoasă a unui drog. Vezi definitia »

TRIBÚN, tribuni, s. m. Magistrat roman însărcinat cu funcții militare și civile. ◊ Tribun militar = magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unități militare. ♦ Epitet dat unei persoane care luptă pentru cauza, drepturile poporului; spec. comandant de legiune în revoluția românilor ardeleni de la 1848. – Din lat. tribunus. Vezi definitia »

Un mare prost din santa mare Vezi definitia »