Definita cuvantului cergă
cergă (cérgi), s. f. – 1. Pătură. – 2. Pînză de cort. – Mr., megl. cergă „cort”. < Tc. cerga „cort” (Șeineanu, II, 101; Meyer 439; Lokotsch 412); cf. ngr. tsérga, alb. tsergë, sb. čerga, magh. cserga, cserge, țig. čerga, cu accepții care oscilează între „cort” și „pătură”. Istoria acestui cuvînt nu este clară. Pare a fi vorba despre lat. serica, trecut în gr. și de acolo în tc. (Berneker 145), de unde provin cuvintele sl. (Miklosich, Fremdw., 82). Este posibil să fi intrat în rom. prin mai multe filiere în același timp. (După Murnu 45, ngr. provine din rom.; după Meyer, Neugr. St., II, 61, din sl. A. Sacerdoțeanu, Revista istorică, XXI, 321-4, deriva rom. direct din lat.). – [Art. 1675]
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cergă
TURTIȘOÁRĂ, turtișoare, s. f. Diminutiv al lui turtă; turtită. – Turtă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
SCHIZOGENÉZĂ, schizogeneze, s. f. (Biol.) Înmulțire asexuată prin diviziune. – Din fr. schizogénèse. Vezi definitia »
ADAMANTÍNĂ s. f. (Anat.) Smalț dentar. – Din fr., engl. adamantine. Vezi definitia »
jílă s.f. (reg.) vână (la cal). Vezi definitia »
TURUITÚRĂ, turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuiala. [Pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură. Vezi definitia »