iedéc (iedécuri), s. n. – 1. Cal de dar. – 2. Bunuri casnice, obiecte, mobile. – 3. Odgon. Tc. yedek (DAR). – Der. iedecciu, s. m. (înv., rîndaș la cai), din tc. yedekci; iedecliu, s. m. (înv., servitor la curte), din tc. gedekil (Löbel 249; DAR), poate prin confuzie cu tc. yedekli „cu rezerve”. Vezi definitia »

JERÁTEC s. n. v. jăratic. Vezi definitia »

țvec, țvécuri, s.n. (reg.) cui (în cizmărie). Vezi definitia »

PITEC¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) maimuță”, „specific maimuței”. [Var. piteco-. / < fr. pithéc(o)-, it. piteco-, cf. gr. pithekos]. Vezi definitia »

grec (gréci), s. m. – Persoană care face parte din populația Greciei. – Mr. grec. Lat. Graecus (Pușcariu 733; REW 3832), cf. it. greco, fr. grec, sp. griego. Apare din sec. XVI. – Der. grecesc, adj. (grec); greacă, s. f. (rar, grecoaică); grecoaică, s. f. (femeie din Grecia); grecotei, s. m. (grec, termen depreciativ); grecoman, s. m. (grec, termen depreciativ); grecie, s. f. (înv., limba greacă); grecește, adv. (în greacă; asemeni grecilor); grecism, s. n.; greciza, vb., din fr. greco-, în comp. ca greco-oriental, greco-român (grec; ortodox). Vezi definitia »