mierțuí, mierțuiésc, vb. IV (reg.) a măsura cu atenție. Vezi definitia »

prăduí (-uiésc, prăduít), vb. – 1. A schimba. – 2. A denunța. – 3. A risipi, a cheltui fără rost. Origine îndoielnică. Cuvînt de Arg., dar nu neapărat de proveniență țig. (dacă ar fi, ar reprezenta singurul vb. țig. în -ui). Din sl. pradati „a trăda” (Graur, BL, V, 225), din țig. purd- „a șopti” (Vasiliu, GS, VIII, 123); din țig. paruv- „a schimba” (Graur, 182; Juilland 172) sau mai probabil din pradă contaminat cu preda și, cu ultimul sens, cu părădui. – Der. prăduială, s. f. (delațiune; risipă). Vezi definitia »

șeruí (-uésc, -ít), vb. – A rade părul de pe o piele neargăsită. Germ. scheeren. Vezi definitia »

șfăcuí, șfăcuiésc, vb. IV (reg.) a strânge cu șfacul. Vezi definitia »

porozluí, porozluiésc, vb. IV (reg.) a se aprinde, a se înfierbânta. Vezi definitia »