MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s. f. 1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creație. ♦ Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meșteșug (care cere pricepere). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ie. Vezi definitia »

HELIOFOBÍE, heliofobii, s. f. (Med.) Fobie de lumină solară. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliophobie. Vezi definitia »

BOIANGERÍE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Boiangiu + suf. -ărie. Vezi definitia »

FRÉCȚIE s.f. v. fricțiune. Vezi definitia »

MASTOGRAFÍE, mastografii, s. f. (Rar) Mamografie. – Din fr. mastographie. Vezi definitia »