OBSERVÁȚIE s.f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice constând în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție, critică. ♦ Mustrare, reproș. 4. Supraveghere. ◊ Foaie de observație = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observațiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio]. Vezi definitia »

selimíe s.f. (înv.) stofă de mătase din care se făceau anterie. Vezi definitia »

AGRONOMETRÍE s.f. Știința măsurării puterii productive a solului. [< fr. agronométrie]. Vezi definitia »

VIRUSOLOGÍE s. f. Inframicrobiologie. – Din fr. virusologie. Vezi definitia »

HIDRENCEFALÍE s. f. hidrocefalie. (< fr. hydrencéphalie) Vezi definitia »