DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile. Vezi definitia »

puríu, puríe, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) cărunt; bătrân. 2. (înv.) tată. Vezi definitia »

AZURÍU, -ÍE adj. (adesea s.) Albastru-deschis, ca azurul. [azur + -iu, cf. fr. azuré]. Vezi definitia »

NÚNCIU s.m. v. nunțiu. Vezi definitia »

rachíu (rachíuri), s. n. – Vinars. – Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. raki ‹ arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Șeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, și direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack. – Der. rachier, s. m. (producător de țuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriță), s. f. (nevastă de rachier); rachigiu, s. m. (înv., producător de țuică), din tc. rakici; rachierie, s. f. (distilerie); rachiiță, s. f. (înv., bodegă). Vezi definitia »