EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din fr. épileptique, lat. epilepticus. Vezi definitia »

BRÓMIC adj.m. Acid bromic = acid oxigenat al bromului. [Cf. fr. bromique]. Vezi definitia »

ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique]. Vezi definitia »

ORGÁNIC, -Ă adj. 1. care ține de structura, esența, funcțiile unui organ(ism); referitor la organe și organisme. ◊ unitar, inseparabil. ◊ (fig.) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat. 2. care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor. ♦ chimie ~ă = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. (< fr. organique, lat. organicus) Vezi definitia »

EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic. Vezi definitia »