iusdănít, iusdănítă, adj. (reg.) nenorocit (de cineva). Vezi definitia »

FINÍT, -Ă adj. 1. Care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei care au existență limitată și se pot transforma unele în altele. [Cf. fr. fini, lat. finitus]. Vezi definitia »

IMPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Cuprins în ceva (fără a fi exprimat formal), care se înțelege de la sine. [Cf. fr. implicite, it. implicito]. Vezi definitia »

GHICÍT s. n. Faptul de a ghici. – V. ghici. Vezi definitia »

pircít, -ă, adj. (reg.) 1. care a rămas mic, nedezvoltat, chircit. 2. (om) care este rău la suflet, închis, sucit sau zgârcit. Vezi definitia »