Definita cuvantului magnetism
MAGNETÍSM s.n. Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ◊ Magnetism terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; magnetism animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene. ♦ Capitol al fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. [Cf. fr. magnétisme, germ. Magnetismus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu magnetism
ARIANÍSM s. n. Veche erezie creștină răspândită de preotul Arie, care nega unitatea și identitatea de ființă și substanță dintre Hristos și dumnezeu. – Fr. arianisme. Vezi definitia »
VEDETÍSM s.n. (Depr.) Preocupare, tendință de a ieși în evidență cu orice preț, de a-și afirma calitățile proprii; atitudine, comportare de vedetă (III) [în DN]. [< vedetă + -ism]. Vezi definitia »
APRIORÍSM s.n. (În filozofia lui Kant și a discipolilor lui) Concepție falsă, idealistă, care consideră spațiul, timpul, cauzalitatea etc. nu ca proprietăți ale naturii obiective reflectate în conștiință, ci ca noțiuni apriorice. [Pron. -pri-o-. / cf. germ. Apriorismus, fr. apriorisme]. Vezi definitia »
SUPREMATÍSM s. n. Grupare artistică rusă care se încadrează în curentul abstracționismului geometrizant. – Din rus. suprematizm. Vezi definitia »
MAHOMETÍSM s. n. (Înv.) Mahomedanism. – Din. fr. mahométisme. Vezi definitia »