Definita cuvantului polată
polátă, poláte și polăți, s.f. (înv. și reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron. 3. cameră mică de locuit în casele țărănești. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată. 6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei. 7. porțiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populație a unui ținut sau a unei țări.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu polată
GEOTÉHNICĂ s.f. Ramură a geologiei care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței. [Gen. -cii. / cf. fr. géotechnique]. Vezi definitia »
XILIDÍNĂ, xilidine, s. f. (Chim.) Amină obținută din xilen folosită la fabricarea unor coloranți. – Din fr. xylidine. Vezi definitia »
gurdúnă, gurdúne, s.f. (reg.) contrabas. Vezi definitia »
piticícă s.f. (reg.) pitișoarcă, pită mică. Vezi definitia »
INDIGOTÍNĂ s.f. Principiu colorant al indigoului. [< fr. indigotine]. Vezi definitia »