sîsîiác (-iéce), s. n. – (Mold., Trans.) Hambar, pătul de formă circulară. – Var. sisiac(ă), săsiac. Sl. sąsĕkŭ (Byhan 332; Tiktin; Conev 80), cf. bg. săsĕk, rut. susik, mag. szuszák. Este dubletul lui susai, s. n. (Trans., hambar), din mag. szuszák (Candrea), sau al lui susei, formă înv. atestată, cu schimb. de suf. Vezi definitia »

șfac, șfacuri, s.n. (reg.) 1. laț. 2. unealtă cu care se strânge buza de sus a calului, ca să stea liniștit la potcovit. 3. bucată de lemn folosită la strângerea, prin răsucire, a funiei sau a lanțului cu care se leagă o încărcătură (de fân, de lemne etc.). Vezi definitia »

CLAC², clacuri, s. n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț. – Din fr. claque. Vezi definitia »

ZLAC¹, zlácuri, s. n. Iarbă de păscut, de pe pajiște. (din sl. zlakŭ) Vezi definitia »

IATÁC, iatacuri, s. n. 1. (Reg.) Cameră (mică) de culcare; dormitor, budoar. 2. (Înv.) Pat. [Var.: ietác s. n.] – Din tc. yatak. Vezi definitia »