UMANÍSM s.n. 1. Orientare progresistă a gândirii epocii Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a proclamat libertatea personalității umane. ♦ Ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane. 2. (P. ext.) Atitudine, manifestare umanitaristă sau umană. [< fr. humanisme, cf. it. umanismo]. Vezi definitia »

ANTIINTELECTUALÍSM s.n. Concepție idealistă care neagă posibilitatea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii. [< rus. antiintellektualizm, cf. fr. antiintellectualisme]. Vezi definitia »

ERUPTIVÍSM s. n. Ansamblu de fenomene care conduc la producerea erupției magmei în scoarța terestră. – Din fr. éruptivisme. Vezi definitia »

MIMETÍSM s.n. 1. Însușire a unor animale de a-și schimba culoarea după mediul înconjurător sau de a lua forma unor obiecte sau animale din imediata apropiere. 2. Imitare; maimuțăreală. [< fr. mimétisme, cf. gr. mimeisthai – a imita]. Vezi definitia »

FRAZEOLOGÍSM s. n. unitate frazeologică, îmbinare de cuvinte cu caracter constant, creată în interiorul unei limbi. (< rus. frazeologhizm) Vezi definitia »