ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. Întoarce + suf. -ător. Vezi definitia »

FĂCĂTÓR, -OÁRE, făcători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face, creează, realizează ceva. Compuse: făcător-de-bine = binefăcător. Făcător-de-rele = răufăcător. – Face + suf. -ător. Vezi definitia »

VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar.) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. Vezi definitia »

CAUZATÓR, -OÁRE adj. care cauzează ceva. (< fr. causateur) Vezi definitia »

STEREOCOMPARATÓR s.n. Aparat fotogrammetric care servește la determinarea dimensiunilor unui obiect cu ajutorul stereogramelor. [Cf. fr. stéréocomparateur]. Vezi definitia »