HIPOSTÁZĂ s.f. 1. Stază sanguină pasivă. 2. (Gram.) Conversiune. [< fr. hypostase, cf. lat., gr. hypostasis]. Vezi definitia »

tăcăiálă, tăcăiéli, s.f. (pop.) ticăit; palpitație, zvâcnire. Vezi definitia »

ENDOPLÁSMĂ s. f. Partea internă sau centrală a celulei la organismele monocelulare, înconjurată de ectoplasmă. – Din fr. endoplasme. Vezi definitia »

MÉZZO-SOPRÁNĂ s.f. Cântăreață a cărei voce este situată între sopran și alto. [Pron. me-țo-, pl. -ne. / < fr. mezzo-soprano]. Vezi definitia »

beșleágă (beșlégi), s. m. – 1. Ofițer turc, căpitan al corpului de frontieră. – 2. Om bătrîn ramolit, boșorog. – Var. bașli aga (numai cu primul sens). Tc. beșli agasi (Roesler 589; Șeineanu, II, 49). – Der. beșlegărit, s. n. (contribuție pentru întreținerea poliției). Cf. beșliu. Vezi definitia »