IMPLORATÓR, -OÁRE, imploratori, -oare, adj. Care imploră; care exprimă implorarea. – Din fr. implorateur. Vezi definitia »

pierzătór, pierzătoáre, pierzătóri, pierzătoáre, adj., s.m. (înv. și pop.) 1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială. Vezi definitia »

pătrămășitór, -oáre, s.m. și f. (reg.) persoană foarte cheltuitoare, risipitoare. Vezi definitia »

MILUITÓR, -OÁRE, miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.:-lu-i-] – Milui + suf. -tor. Vezi definitia »

vârfușór s. n., pl. vârfușoáre Vezi definitia »