ARĂTÚRĂ, arături, s. f. 1. Acțiunea de a ara; arat. 2. Pământ arat; ogor, țarină. – Lat. aratura. Vezi definitia »

persoáică, persoáice, s.f. (înv.) persană. Vezi definitia »

KLÍPPĂ s.f. Bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. (cf. fr., engl. klippe < germ. Klippe = stâncă în mare < oland. medie clippe = stâncă în mare sau pe malul mării; pantă abruptă a unei coaste stâncoase < sued. klippa = a tăia) [def. MDN, et. Wahrig, MW] Vezi definitia »

porșoritúră, porșoritúri, s.f. (reg.) grămadă de fân în formă de șiră. Vezi definitia »

CAFEÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din cafea și din ceai, întrebuințat ca excitant al sistemului nervos și ca stimulent al inimii. [Pron. -fe-i-. / < fr. caféine]. Vezi definitia »